Timisoreana iti propune trei locuri de care sa-ti amintesti - Foisorul de Foc, Biserica Stavropoleos si Palatul CEC

Pe toata perioada campaniei, Timisoreana pune reflectorul pe diverse locuri din Bucuresti cu valoare istorica si, implicit, simbolica. Unele dntre ele vor fi marcate cu ceasuri, mai exact zece, altele vor ramane prin povestile lor. Incepem cu trei dintre ele: Foisorul de Foc, Biserica Stavropoleus si Palatul CEC.

Foisorul de Foc



Dupa ce Turnul Coltei a fost demolat in 1888 pentru ca era subred si statea sa cada (alte variante sustin insa ca a fost daramat ca sa se largeasca ulita Coltei  - bd. Ferdinand), orasul ramasese fara turn de observare a incendiilor. Vreme indelungata, Turnul Coltei fusese folosit drept punct de observatie al Capitalei, in special pe timpul noptii. De aici erau mobilizati pompierii in caz de incendiu.

A fost construit de arh. George Mandrea in anii 1890-91 cu rolul de turn de apa, pentru o mai buna alimentare cu apa potabila a partii de rasarit a orasului si pentru supraveghere. Are 42 metri inaltime. Motoarele uzinei de apa nu erau insa suficient de puternice sa urce apa in rezervor.

A ramas deci post de pompieri (nr. 5) si de localizare a incendiilor pana prin anii 30'-'40, cand pompierii s-au mutat intr-o cazarma noua si a aparut telefonia automata in Bucuresti si era mai usor de anuntat vreun incendiu.

Din 16 septembrie 1963, dupa lucrari de restaurare, Foisorul devine Muzeul National al Pompierilor. Foisorul de Foc gazduieste acum exponatele colectionate de catre Comandamentul Pompierilor de-a lungul timpului.

Biserica Stavropoleuos



Biserica Stavropoleos a fost construita in 1724 la initiativa calugarului grec Ioanichie in Mahalaua Ghiorma Banul, zisa si Mahalaua Grecilor. Biserica Stavropoleos se afla in curtea interioara a unui han, iar pentru constructia acesteia, scria un boier al vremii, cum: "m-au pohtit ca sa vanzu un stanjen de loc ca sa incape altarul bisericii." Boierul (Grigorie Greceanul) a ales sa daruiasca "stanjenul" necesar pentru pomenirea sufletului si mai tarziu a mai dat cativa din proprietatea sa.

In incinta hanului cu doua niveluri ce se afla in proprietatea lui, Ioanichie a construit actuala biserica, zidind o manastire, ce era sustinuta economic de catre han, o situatie frecventa in epoca. Biserica a fost atent intretinuta si ingrijita de catre Kir Ioanichie pana la moartea acestuia in 1741.

In 1726 egumenul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei si exarh al tinutului Caria. Tot de atunci, manastirea pe care a construit-o a fost numita Stavropoleos, dupa numele vechii mitropolii. Ulterior insa a fost lasata sa se degradeze, un cutremur din 1838 aducand-o chiar in pragul prabusirii. Turla a fost daramata prin 1840 iar biserica lasata in paragina pana in 1888 cand, in ciuda tuturor plangerilor si insistentelor pentru restaurare, devenise deja o ruina.

Lasata in grija arh. Ion Mincu, din 1904 constructia este din nou pusa pe picioare, pregatindu-se si planurile pentru ridicarea unei alte cladiri care sa aminteasca de vechiul han din Mahalaua Grecilor. Tinuta monument istoric in  perioada celor doua razboaie mondiale, Biserica Stavropoleos redevine lacas de cult din 1940.

Palatul CEC



CEC-ul a fost infiintat in 1864, printr-o lege decretata de Alexandru Ioan Cuza. Daca primul sediu era format doar din trei incaperi modeste, puse la dispozitie de Ministerul de Finante, dezvoltarea rapida a operatiunilor impune construirea unui sediu propriu.

Spectaculoasa cladire a Casei de Economii si Consemnatiuni s-a vrut de la bun inceput o cladire monumentala "demna de progresele arhitecturii secolului al XIX-lea si de gradul civilizatiunei la care tinde Romania" - astfel graia directorul institutiei financiare infiintata de Al. I. Cuza in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Francezii, aceeasi care au construit o mare parte a orasului, sunt responsabili si pentru CEC. Paul Gottereau, de numele caruia se leaga si constructia Palatului Cotroceni, a alcatuit planurile cladirii CEC, de executie ocupandu-se arhitectul roman Ion Socolescu.

Piatra de temelie a Palatului CEC s-a asezat cu mare fast intr-o insorita zi de 8 iunie 1897, in prezenta personajului responsabil pentru schimbarea fetei Bucurestiului, regele Carol I, a familiei sale si a multor personalitati ale vremii: Dimitrie Sturza, Ion C. Bratianu, G. Cantacuzino s.a.m.d.

In prezent in interiorul cladirii se afla Muzeul CEC, singura cale de acces inauntru, tinand cont ca in 1998 palatul a fost inchis publicului larg pe motiv ca "fluctuatia de persoane in palat dauneaza interiorului pretios" - Stefan Petre Kirson. In muzeu se afla o colectie de seifuri vechi, carti postale, librete de economii si certificate de depozite.

Din punct de vedere al arhitecturii, Palatul CEC este cunoscut in primul rand pentru proportii si finisajele de exceptie ale fatadelor si pentru trainicie – nici unul dintre cutremurele prin care a trecut nu i-a afectat serios structura.