Interviu - Nicolae Iorga

Istoric de talie mondiala si fost premier (si-a incheiat mandatul anul acesta, pe 6 iunie), Nicolae Iorga este bine cunoscut de cetitorii nostri prin scrierile sale despre trecut, dar si prin alocutiunile din Parlament. Mai putin stiut e Nicolae Iorga omul. Asa ca am profitat de faptul ca suntem vechi amici pentru a vi-l aduce in fata dumneavoastra. 

iorga

Reporter : E  adevarat ca nu folositi masina cand mergeti la facultate? 

Iorga : De ce ma intrebati, doar ma cunoasteti de atata timp. Asadar stiti si raspunsul. (zambeste). 

Reporter:  Il stiu, dar multi cetitori vor sa-l afle direct de la dumneavoastra. 

Iorga : Nu vad ce e asa extraordinar. Intr-adevar merg pe jos, fie ca plec de la ASE, fie ca plec de acasa, de pe Soseaua Bonaparte. 

Reporter: Soseaua Bonaparte? Asta pe unde vine? 

Iorga: Of, parca de ieri ati venit in Bucuresti... Soseaua ce tine de la Piata Victoriei pana la intersectiunea cu Calea Dorobanti. Merg pe jos, nu iau nici masina, nici birja. Mi-ar fi lene să fiu lenes. 

Reporter: Si mai se spune ca nu purtati bani la dumneavoastra. 

Iorga: Nu fac nici un fel de cumparaturi. Tot ce trebuie in casa iau membrii familiei. Mai ales sotia, Catrina. E foarte atenta cu mine... Ieri ma certa ca nu mi-am pus cravata…Si-i zic: Chiar daca n-am pus, am barba mare si nu se vede! 

Reporter: Si? 

Iorga : Tot n-am scapat (rade). Ce sa-i faci, in dragoste, a iubi inseamna de multe ori a intelege… 

Reporter: Sunteti tare indragit de studenti. Ne puteti povesti o intamplare legata de ei? 

Iorga: Da, insa una nu prea placuta. Desi… recunosc ca astfel de tineri sunt rari la cursurile mele.  

Reporter : La ce va referiti ? 

Iorga : Toamna trecuta s’a petrecut. Era o zi ploioasa, eu imi tineam cursul ca de obicei, la facultatea de Litere si Filosofie. La un moment dat, realizez ca dinspre fundul amfiteatrului, dinspre ferastra, se aude asa, ca un zumzet. Un tanar si o tanara vorbeau de mama focului, cred ca venisera inlauntru din cauza vremii de afara. I-am rugat sa faca liniste. Am eu o vorba: a fi tanar cuprinde o datorie, nu o scuza!

Reporter: Si s’au potolit? 

Iorga : As... Asa ca le-am amintit ca si eu vorbeam, la varsta dumnealor, in acelasi amfiteatru. Dar nu in fund, ci tot de la catedra! 

Reporter : Sunteti profesor universitar de la 23 de ani… 

Iorga: Intr-adevar. Si trebuie sa spun, cu satisfactiune, ca si acum imi vin la cursuri fostii studenti, azi si ei profesori. Ba vin si de la alte facultati sa ma asculte, de se umple amfiteatrul cu jumatate de ora inainte sa apar. 

Reporter : Sunteti multumit de dumneavoastra? 

Iorga: Nu, absolut deloc. E o mare primejdie sa ajungi a fi multumit de tine insuti. 

Reporter : V-am suprins odata, la Valeni. Stateati la o masa lunga, alaturi de multe carti si publicatii. M-a mirat sa vad ca nu v-ati atins de cafeaua adusa de dimineata de doamna Catrina. Si mi-ati raspuns… 

Iorga: Ca e prea tarziu. Mai era putin pana la masa de pranz si aveam de munca...

Reporter: De cate ori va intalnesc munciti fara intrerupere. Cand va mai odihniti ? 

Iorga : Acum nu-i timp de asa ceva. M-oi odihni destul pe lumea cealalta…

Nici o palavra inca vrei sa palavragesti?

Click aici ca sa adaugi o palavra

Vorbe

Bucurescii, ingramadirea aceasta paradoxala, in care se intalnesc atatea aspecte contradictorii - batrane si moderne, elegante si boccii, duioase si hilariante -, prezinta, pentru pictorul insetat de frumusetea vie, un nesfarsit domeniu de inspiratie" - N.N. Tonitza

Concurs

Redescopera Bucurestiul de altadata

Harta Ceasurilor Timisoreana

Ceasuri Timisoreana

D'ale Bucurescilor

Ce preferi in timpul liber?
|Rezultate|Alte sondaje