HotLa Capsa - buricul Micului Paris
Daca urbea ar avea o capitala, atunci aceea ar fi Capsa pentru ca mangaie sufletele oamenilor, imbie gusturile si imbata simturile. Orice om cult si calatorit intelege ca la Capsa s-a unit desfatarea.
In special la orele pranzului cand soarele-i pe cer si cafelili sfaraie. Sau dupa liturghii cand damele orasului se intorc de la biserici si ies la rendez-vous.
Bombonerie, restaurant, cafenea si hotel, toate's pentru binele omului de pretutindeni. Renumele-i mare, precum povestea soldatului ce-a fost ucenic cofetar si care a facut dulceata din petalele rozelor, unicul Capsa.
Cafeneaua este pentru cei ce au urechi sa auda, complimente, zvonuri, ponturi... dincolo de deliciile de la tejghea oferite de june in uniforme negre cu guler alb. Un sandvis cu icre negre, un feuietaj dulce, drageuri sau fondantele pastelate, numai bune de rontait pe timp de parada a frumusetilor intretinute de petrolisti.
Restaurantul este de-o sublimitate rara in Bucurestiul nostru, catifele, covoare purpurii, dulapuri incovoiate de argintarie si separeurile ce pastreaza secretul adulteriilor, duelurilor si micilor combinatii politice. Desi nu ieftin, e de soi, de la vanat, la amestecuri de mireseme si carnuri alese.
Singura lipsa a Capsei este hotelul, cu camerele ce dau in strada, pe bulivardul cel mai plin si cel mai zgomotos. Dar oaspetilor le trece supararea la micul dejun cu un rachiu de prune incalzit piparat cu cuisoare.
La Capsa se consuma doar Le Temps sau Dimineata, se vorbeste despre finante si politica, satira si noutatea zilei, in claxoanele masinilor ce se inghesuie in pietonii grabiti.
In special la orele pranzului cand soarele-i pe cer si cafelili sfaraie. Sau dupa liturghii cand damele orasului se intorc de la biserici si ies la rendez-vous.
Bombonerie, restaurant, cafenea si hotel, toate's pentru binele omului de pretutindeni. Renumele-i mare, precum povestea soldatului ce-a fost ucenic cofetar si care a facut dulceata din petalele rozelor, unicul Capsa.
Cafeneaua este pentru cei ce au urechi sa auda, complimente, zvonuri, ponturi... dincolo de deliciile de la tejghea oferite de june in uniforme negre cu guler alb. Un sandvis cu icre negre, un feuietaj dulce, drageuri sau fondantele pastelate, numai bune de rontait pe timp de parada a frumusetilor intretinute de petrolisti.
Restaurantul este de-o sublimitate rara in Bucurestiul nostru, catifele, covoare purpurii, dulapuri incovoiate de argintarie si separeurile ce pastreaza secretul adulteriilor, duelurilor si micilor combinatii politice. Desi nu ieftin, e de soi, de la vanat, la amestecuri de mireseme si carnuri alese.
Singura lipsa a Capsei este hotelul, cu camerele ce dau in strada, pe bulivardul cel mai plin si cel mai zgomotos. Dar oaspetilor le trece supararea la micul dejun cu un rachiu de prune incalzit piparat cu cuisoare.
La Capsa se consuma doar Le Temps sau Dimineata, se vorbeste despre finante si politica, satira si noutatea zilei, in claxoanele masinilor ce se inghesuie in pietonii grabiti.
#1. capsa
yam yam prajiturele
#2. oare?
Oare vorbim despre acel local ale carui ferestre o vedere spre Calea Victoriei si pe ale carui geamuri apar denumiri precum Bar, Restaurant, Cofetarie etc?
Am fost saptamanile trecute in cautarea sarmului de alta data: un meniu deloc impresionant, cu mese austere, contrastante cu decoratiunile de pe pereti si tavan.
Dezamagire, moncher...